Arheologie la Limanu

prof. Pădureanu Elena Sanda

Limanu este satul reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, din cadrul judeţului Constanţa. Este un sat la sud de Mangalia, pe malul sudic al Limanului Mangalia, pe al cărui teritoriu se află numeroase urme ale unor vetigii care ne arată continuitatea de existenţă a vieţuirii umane din timpuri străvechi. 

Situri arheologice la Limanu

La nivelul Ministerului Culturii, Repertoriul Arheologic Naţional, cu cod RAN 60641.04 menţionează situl arheologic de la Limanu – Cetate. Acesta se află în perimetrul satului, spre limita sa estică, la 220-230 m sud de malul Lacului Mangalia. Repertoriul menţionează acest sit ca reprezentativ pentru Eneolitic, Neolitic, Epoca romană, Epoca medievală.

Limanu - harta cu pozitionarea cetatii 

Satul Limanu se modernizează cu rapiditate la nivelul gospodăriilor. Dezvoltă o zonă nouă de vile, de gospodării, care exploatează poziţia. Malul Limanului Mangalia primeşte o nouă atenţie în ultima vreme. Modernizarea crează semnificative schimbări. Se constată schimbări de atitudine faţă de urmele trecutului. Viaţa contemporană marchează negativ siturile arheologice din arealul acestui sat. Cel mai afectat sit pare a fi Cetatea. 

Limanu sit arheologic Cetate - vedere Google Earth

Se observă că fundul gospodăriilor de pe str Medeleni afectează constant vestul acestui sit arheologic. În 2009, am făcut fotografii care arătau că s-a intervenit şi s-a făcut o străpungere a acestui sit pentru a se putea traversa cu mijloacele de transport de la intersectia str. Trifoiului cu str. Văii către str. Nordului. Îi admirăm pe cei din Israel, Grecia, din alte ţări că pentru două pietre pun un panou inscriptionat şi fac un popas turistic, explică turiştilor cu mândrie ceea ce reprezintă acele pietre. Noi, cu bună ştiinţă, cu eforturi susţinute, distrugem, ştergem urmele lăsate de înaintaşi, reperele care demonstrează continuitatea de locuire pe durate fascinant de mari. În egoismul vieţii contemporane, administraţie, comunitate, indivizi, toţi se manifestă iresponsabil. În loc să creăm circuite turistice pentru cei ce vin pe litoral, să viziteze şi aceste repere ale trecutului , de la un an la altul, lăcomia, inconştienţa, manifestările în afara legii – pe care nimeni nu o mai verifică în aplicarea ei fac ca aceste repere arheologice locale să nu mai fie recognoscibile, să nu mai fie vizibile. Cât de curând s-ar putea să nu mai putem vedea urmele acestei cetăţi şi locuiri care, la nivel de Repertoriu Arheologic Naţional este legată de succesiunea de vieţuire eneolotică, neolitică, elenistică, romană, medievală o bogăţie pentru acest neam, din punct de vedere istoric.


  Limanu Sit arheologic. Imagine la fata locului 

Ce se întâmplă în continuare? Ceea ce se petrece la nivel naţional: bogăţiile naţionale se risipesc. Limănenii continuă să fie iubitori de istorie care poate să fie introdusă în circuitul turistic: Nici unul din siturile arheologice nu este indicat de nici un panou de avertizare. Nu sunt indicatoare rutiere care să le menţioneze (cele maro). Aproape de cetatea romană, de peştera de la Limanu (Peştera de la Icoane sau Peştera Caracicula), la vest de acestea, la umbra pinilor plantaţi (în timpul lui Nicolae Ceauşescu) pe canaralele de pe malul Limanului Mangalia, care trece pe la nord de sat, au dezvoltat o groapă de gunoi – o groapă de gunoi care, în zilele cu vânt, împânzeşte dealurile care pot fi vizitate, cu puzderie de pungi de plastic şi alte elemente ce se ridică şi sunt purtate de palele de vânt, până hăăăt, departe. Să vrei să intri în peştera de la Limanu şi să vezi pe versanţii dealurilor împrăştiate gunoaie purtate de vânt, reprezintă un peisaj dezolant – devenit emblematic, de-a lungul ultimilor ani. 

Se pare că degeaba arată un site pe internet bine realizat, dacă pe teren, nepăsarea, distrugerile sunt la ordinea zilei. 


Mangalia în paginile celei ce a fost Cela Serghi

Prof. Pădureanu Elena Sanda

Cela Serghi, dobrogeancă prin naștere a surprins chipul Mangaliei interbelice cu tot farmecul său în creaţiile sale literare.
Pânza de paianjen este romanul autobiographic, a cărei publicare a început-o din 1937, în Revista Fundațiilor. Camil Petrescu este cel care a îndemnat-o să-l scrie. Romanul în manuscris este terminat în 1936 și apreciat de Mihail Sebastian. Liviu Rebreanu a susținut publicarea romanului.
Marea a avut o deosebită influență asupra Celei Serghi și a creației ei. Dorul de mare, nostalgia mării îi permit să dezvolte pagini întregi în care eroina, Diana Slavu, se regăsește petrecându-și o vară la Mangalia ca turist, cazat în casele modeste și plăcute ale localnicilor. Romanul a apărut cu o banderolă pe care scria: "Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest roman".  Pânza de păianjen este un roman revizuit de autoare în trei ediţii succesive (în 1938, 1946 şi 1971). Primele două ediții aparțin perioadei în care Plasa Mangeliei funcționa, iar Mangalia continua să păstreze parfumul acelei epoci descrisă de autoare în paginile cărții. Cartea a rezistat timpului și desrierea artistică a Mangaliei ne încântă pentru că Cela Serghi a zidit în paginile ei o parte din sufletul său. Digul care delimitează zona portuară, pictori care își exersează talentul în spațiul public mangalian, drumul spre băile de pucioasă (sulfuroase), aspectul Mangaliei interbelice, în zilele toride de vară, aspectul locuințelor în care vilegiaturiștii și pleziriștii (turiștii) epocii erau primiți și cazați sunt descrise și încărcate de emoții deosebite. Fermecată de soare, căldura nisipului, vibrația aerului, mirosul de alge, gustul de sare care se amestecă în peisajul mangalian al primei jumătăți a secolului al XX-lea, Cela Sergi este admiratoare a Mangaliei în cărțile sale. Ea face loby în favoarea acesui orășel cu chip oriental, am putea spune în termenii lumii de astăzi că face marketing turistic interbelic în pagini de literatură. 
    Aceeași Mangalie din prima jumătate a secolului al XX-lea, cu parfumul său oriental se regăsește și într-o creație mai târzie a autoarei, Pe firul de păianjen al memoriei, carte memorialistică,  publicată în 1977. În paginile acesteia, Cella Serghi ne spune că bunicul ei era din Callatis, Mangalia. Ea se mândrește cu acestă legătură genealogică pe care o are în sânge și pe care o promovează literar.*

Cela Serghi
 
 




*Fragment din lucrarea monografică în curs de apariție: Pădureanu Elena Sanda, Mangalia. Plasa Mangaliei (1878-1950), la Editura EXPONTO.

Bibliografie:

1. Serghi Cela, Pânza de păianjen, Editura Minerva, 1971, Serghi Cela, Pe firul de păianjen al memoriei, Bucureşti, 1977
2.Serghi Cela, Pe firul de păianjen al memoriei, Bucureşti, 1977, p. 91-92.